"Dacă toate poeziile au titlu, uite asta n-are"

De ce-i așa de trist în lume?
Un univers fără culori și fără glume
De ce atît de mult noi suferim
De ce? de ce atunci să mai iubim?

O lume fără sens, încețoșată.
Amurgul unei vieți, decolorată
De ce apune soarele în fiecare seară?
Nu ar putea să se oprească odată, să nu mai răsară?

De ce trăim în întunericu'ăsta trist și gol?
Respir un aer prea înnăbușit ca de nămol
În lumea asta fără margini nu am loc
Viața e pentru copii, moarteo pune capăt l'acest joc


Nu ți-am cerut eu ție viața asta, Doamne dacă ești.
Ia-ți-o înapoi, cu toate așa zisele minuni cerești
Dar dacă totuși viața mi-ai dăruit-o făr s-o cer
Dă-mi otrava morții ca s-o gust și ca să pier.

O clipă cînd nu a mai rămas nimic de spus
Clipa desparțirii, lacrima ce-a curs
Adio, astă lume, oricum nu ți-am plăcut
Ca-n-ntinsul tău prea largu-ți, mereu loc n-am avut

Acum, plîngă și ploaia, și tot ce am avut
Căci plec pe alt tărîm, ce mai am de pierdut?
Acolo plîngă obscurul, și umbra-n care plec
Uitată fiind de lume, ca timpul am să mă trec...

de Irina Batcu